RĂTĂC'I, rătăcesc, vb. IV. 1. Refl. A pierde drumul, a gresi direcţia, a nu mai sti unde se află. ♦ A se pierde de cineva; a se răzleţi. ♦ intranz. A umbla de ici-colo căutând drumul, încercând să iasă la liman, să se orienteze, să ajungă la ţintă. 2. Intranz. A pribegi, a hoinări, a colinda. ♦ Refl. A se aseza într-un loc străin; a se aciua, a se pripăsi. 3. Tranz. A nu mai sti unde a fost pus sau unde se găseste cineva sau ceva; a pierde. ♦ Refl. A ajunge, a se afla într-un loc unde nu se astepta nimeni să se afle. - Din lat. ◊erraticire (= ◊erraticare < erraticus).
Sursă : DEX'98 (25686)  - RACAI

RĂTĂC'I vb. 1. a gresi, a încurca, a pierde. (A ~ poteca.) 2. a gresi, (înv.) a sminti. (A ~ drumul spre casă.) 3. a se pierde, (reg.) a se zăhătui, a se zărăsti. (S-a ~ în pădure.) 4. v. răzleţi. 5. v. pier-de. 6. v. hoinări. 7. v. hoinări.
Sursă : Sinonime (205301)  - siveco

RĂTĂC'I vb. v. aciua, cuibări, oplosi, pripăsi.
Sursă : Sinonime (205302)  - siveco

rătăc'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. rătăc'esc, imperf. 3 sg. rătăce'a; conj. prez. 3 sg. si pl. rătăce'ască
Sursă : DOR (276751)  - siveco

A RĂTĂC//'I ~'esc 1. intranz. 1) A umbla căutând drumul. 2) A merge din loc în loc fără un scop precis; a umbla; a hoinări; a vagabonda. 2. tranz. 1) (obiecte) A încurca printre altele de acelasi fel, nestiind unde se află. ~ o carte. 2) A merge pe o altă cale decât cea dorită; a nu găsi calea dorită. /cf. lat. erraticus
Sursă : NODEX (350682)  - siveco

A SE RĂTĂC//'I mă ~'esc intranz. 1) A pierde drumul, îndreptându-se în altă direcţie. S-a ~it în pădure. 2) A se pierde, îndepărtân-du-se (de cineva). 3) fig. A se abate de la calea cea dreaptă. /cf. lat. erraticus
Sursă : NODEX (350683)  - siveco